10 Cloverfield Lane (2016) Film Online Subtitrat

Titlu Romania: Strada Cloverfield 10
Regia: Dan Trachtenberg
Scenariu: Josh Campbell, Matthew Stuecken
Actori: Mary Elizabeth Winstead, John Goodman, John Gallagher Jr.
Anul: 2016
Gen: Drama, Groaza, Mister
IMDB: 7.5

Folositi butonul CC pentru Subtitrare!

loading...

Trailer 10 Cloverfield Lane (2016)

Sinopsis 10 Cloverfield Lane (2016)

10 Cloverfield Lane sau Hai să facem remake la Misery

Și eventual să îi dăm și un titlu recogniscibil ca să păcălim iubitorii originalului. Cam asta face 10 Cloverfield Lane, un pseudo-sequel al filmului cult din anul 2008, Cloverfield (produs de J.J. Abrams). Aparținând unui tânăr regizor, Dan Trachtenberg, care nu face altceva decât să ignore existența primului film, ce și-a câștigat respectul și admirația, atât din partea criticilor cât și din partea publicului. 10 Cloverfield Lane pare a fi un cash-in ieftin, un fel de Jaws 2, The Exorcist 2, The Boondock Saints 2 și se clasează perfect în categoria de „sequel bălărios la film cult”.

Deși s-a susținut în sus și în jos ca acest film nu are foarte mare legătură cu originalul, relația este totuși clară (voit?), indiferent de felul în care acest film abordează universul construit în Cloverfield. Primul aspect ce evidențiază conexiunea este chiar titlul filmului. După o scurtă introducere a personajului principal, cuvântul „Cloverfield” apare grațios pe ecran. Nici măcar două secunde nu trec, și, ca o mutație, literele „L” și „F” se alungesc pentru a forma noul titlu. O referință clară și o metodă subconștientă de a-i seta spectatorului niște așteptări. În afară de asta, câteva detalii din film ajută la clarificarea liniei ce constituie legătura dintre filme, ca de exemplu: o benzinărie a cărei mărci se regăsește și în primul film; compania japoneză de platforme petroliere; motivul sateliților; o băutură specifică universului (à la Quentin Tarantino’s Red Apple). De asemenea, regizorul face efortul de a face câteva aluzii la Cloverfield, folosind efectul de shaky-cam la începutul și sfârșitul filmului și de a o arăta pe protagonista filmului traversând același pod care a constituit un punct culminant al primului film.

Filmul începe cu personajul principal, Michelle (Mary Elizabeth Winstead), care pleacă de acasă în urma unui conflict cu iubitul ei. După ce traversează jumătate de continent și se opreşte la o benzinărie, ea este lovită de mașină necunoscută și se rostogolește cu vehiculul pe un deal. Se trezește într-o încăpere, aproape dezbrăcată și legată de picior cu cătușe de o țeavă. Michelle se panichează puțin, iar după câteva momente în încăpere intră misteriosul personaj Howard (John Goodman), care i se prezintă spectatorului cu replica „O să te țin în viață”. Totuși, este mai mult decât evident că Howard este Annie Wilkes al acestui film. Obsedat de teorii conspiraționiste și făcând fel și fel de referințe și simboluri biblice, Howard și-a construit un buncăr în care să se ascundă de o eventuală apocalipsă. Situația din afara buncărului este incertă și în interior rămâne el, cu Michelle și cu Emmett, un fermier tânăr din împrejurimi, prieten cu Howard. Tensiunea crește pe măsură ce Michelle încearcă să evadeze și să descopere trecutul echivoc al lui Howard. Ajutată de Emmett, ea reușește să îl incapaciteze pe Howard la un moment dat, doar pentru a fi martora unui eveniment grotesc în momentul când încerca să scape. După acest eveniment cathartic, apele se liniștesc, iar filmul devine un fel sitcom lung. Personajele fac puzzle-uri, se uită la filme, gătesc, mănâncă dulciuri, ca o familie adevărată, pe fundalul melodiei „I Think We Are Alone Now” (1987). Un adevărat deliciu pentru fanii Familiei Bundy.

Ca să nu dezvălui istoria personajului Howard (de departe cel mai interesant dintre ei) și mai ales arma insolită pe care acesta o alege, voi spune câteva cuvinte și despre finalul filmului. Urmează câteva spoilere, dar, dacă ați văzut trailerul filmului, faptul că Michelle scapă din buncăr nu ar trebui să constituie o surpriză pentru nimeni. Afară, tot sentimentul de suspans care a fost construit până în acest punct este distrus. Vedem o navă extraterestră care seamănă cu un fel de balenă zburătoare, câțiva gândăcei comuni și cliché, și un vierme mare cu o gură ce amintește de design-ul Xenomorphilor (rușinos, ținând cont că acest vierme nu este nici pe departe atât de terifiant precum extraterestrul lui Ridley Scott) și auzim informații vitale cu privire la supraviețuitorii rasei umane. Spectatorul este hrănit cu lingurița, cu alte cuvinte.

Din punctul de vedere al montajului, nu avem nimic surprinzător. Alternanțele crescendo-respiro sunt marcate de apariția montajului alert, pentru a crea tensiune. Imaginea filmului, totuși, evocă cea mai puternică stranietate. O ușoară tentă de expresionism poate fi observată în film, de la tapetul ciudat cu flori din bucătărie (ce denotă un sentiment de inferioritate, de îngrădire, de sufocare), până la compoziția cadrului cu scările și ieșirea din buncăr. Nu mai spun de camera în care Michelle este ținută. Vopsită în două culori, roz și gri, simbolizează oarecum dualitatea eroinei și trecerea de la o viață posibil liniștită în buncăr, la una agitată.

Un alt aspect mărunt ce merită menționat, rușinos sau curajos -rămâne de văzut, în timp- , este felul în care filmul și-a făcut reclamă. Se dovedește că cineva, în necunoștință de cauză, a găsit îngropată o cutie de metal (cu ceva timp înainte de anunțarea filmului), în care se aflau mai multe documente ficționale cu privire la niște experimente făcute în universul filmului, precum și la istoria detaliată a extratereștrilor și a personajului lui Howard, niște broșuri de supraviețuire și cele două piese de puzzle lipsă din film (ochiul pisicii). Rușinos, că este nevoie de ceva de genul ăsta, sau curajos, pentru această abordare insidioasă a marketing-ului? În fond, să păcălești oamenii interesați de mister să meargă în vânătoare de comori e o metodă neobrăzată de a promova lore-ul unui film. Lore ce deja ar trebui să se regăsească în film. O joacă inutilă pentru persoanele ce se încadrează chiar în tipologia personajului Emmett.

Lui 10 Cloverfield Lane îi lipsesc toate elementele care au făcut Cloverfield referențial, de la mitologia stabilită, la indiciile ascunse în ultimul cadru, până la spiritul omagiator la adresa filmelor clasice cu monștri, aspecte pe care acest film doar le ignoră. 10 Cloverfield Lane pare că nu a vrut să fie un film sci-fi, ci doar o dramă despre niște oameni ținuți împotriva voinței lor, închiși într-un spațiu mic, limitați de un handicap fizic sau mental, protejați de un pseudo-Jason Voorhees.